Sub microscop

În ciuda aparenţelor, zici? Păi e cam greu… în principiu aparenţa e cam la fel cu esenţa. Sau, cel puţin, m-am educat să fiu aşa cum aş vrea să fiu. Şi totuşi, trebuie să fie ceva.

Deşi sunt unii care ar fi gata să vă jure că nu e aşa, I do have a heart. Şi adesea mă afectează, poate chiar mai mult decât ar trebui, diverse chestii. Spre norocul meu, îmi trece repede.

Ştiu că par inaccesbil. Şi da, nasul meu e mereu cu juma’ de metru mai sus decât al celorlalţi. Asta nu e decât din cauză că sunt mai înalt, probabil. De fapt, acord orişicui “the benefit of the doubt”. Şi răspund oricui mă întreabă ceva. Acum sigur, în funcţie de ce-mi spui, vei primi un răspuns pe măsură.

Citat: “băiat frumos… tânăr… destul de inteligent… şi singur. contradicţie”. Da, okay. Sunt single; şi dacă stau bine să mă gândesc, a fost o singură dată când am avut o realţie propriu-zisă, ca să zic aşa. Şi aia a fost mai degrabă un accident; şi nici măcar nu-mi plăcea foarte mult de el. Cu toate astea, singur nu m-am simţit niciodată. Poate de-asta nici n-am alergat prea mult după relaţii.

Că tot veni vorba, dacă ne este permis. Ce mă enervează (cu majuscule) aştia pe net care chipurile caută “amici”. Adică să fim serioşi. E destul de clar că toţi caută doar să se fută, nu? One way or the other. Sau or vrea să spună fuck-buddies, şi n-am îneţeles eu bine?

Uneori par un monument de imaturitate. De multe ori şi sunt. Dar minte mea e mult înainte. Şi când e de ales, I usually do it with the head on my shoulders. Eh, mai puţin într-un anumit departament. Acolo întotdeauna e mai greu să-ţi dai seama.

A, şi o ultimă chestie. Exact în zilele când arăt cel mai bine, am cei mai mulţi draci. E un mecanism de compensare.