Alarmă

Cu majuscule foarte foarte mari. Să vă explic ce se întâmplă. Cum azi m-am trezit ca de obicei de dimineaţă – sau n-am dormit, ma rog – neavând ce face am dat (din nou) peste două siteuri foarte dragi mie: cocalari.com şi pitzipoanca.org. Dacă nu le cunoaşteţi să ştiţi că e o mare lipsă din partea voastră şi vă rog insistent să rectificaţi. En fin, pentru mine este relativ nou cuvântul ăsta, “cocalar”; l-am mai auzit eu menţionat, aşa, în treacăt, dar nu-mi place cum sună – chiar dacă trebuie să sune naşpa (că aşa sunt şi ei).

Bine, bine, veţi spune. Dar de ce alarmă. Păi am ajuns la o concluzie tulburătoare. Nici nu ştiu cum să mă exprim, atât sunt de bulversat. Ba mi-e chiar ruşine pre alocuri. Foarte mulţi cocalari sunt gay; sau invers, foarte mulţi gay sunt cocalari. Ce dracu’? Cum e posibil aşa ceva? Ştiu că suntem împotriva stereotipurilor (eu nu chiar atât de mult, hai să le acceptăm pe alea care se potrivesc, nu?), dar pacă gay-ii trebuiau să aibă un simţ d-ăsta, cum îi zice domne… estetic (hai să-i zicem aşa), de feşăn, deosebit de ascuţit.

Bine, d-acilea vom exclude evident pe Naomy et co., precum şi alte surate d-alei domniei sale (ea e o doamnă în caz că nu ştiaţi, d-aia vorbesc aşa). Adică, de la “ele” ne-am mai putea aştepta la penibil, deşi cred că la ele e mai mult spectacol (pardon, circ) – totuşi n-aş crede că merg şi pe stradă aşa. În schimb alţii da.

Fără a mai spune mai multe, îmi permit să vă reproduc câteva din postările cele mai “reuşite” de pe cocalarii. O fac cu amărăciune în suflet (stai să-mi caut batistele de firmă), pentru că unii dintre ei chiar sunt aproape okay. Adică, n-ar fi ţigani, dacă nu le-ar plăcea manelele, dacă n-ar fi ridicoli, ar fi chiar buni de… mă rog… pulă. Să avem pardon pentru limbaj. Nu am nici o scuză.

Fără alte comentarii, vă prezentăm… în fine… numărul de circ. Îmi cer scuze anticipat de proprietarii blogului dacă se supără că am publicat asta aici. Promit că voi rectifica totul dacă primesc sesizări.

Enojy!

Vom începe cu un video. Aici cred că nu mai trebuie să comentăm mare lucru. Penibilul este la mamiţica lui acasă. Ăsta e exemplul “aşa să nu faci nici dacă te plăteşte”. Oare exemplarul ăsta n-o fi fost pre la clubul de gheişe? Parcă l-am văzut “ventuzat” de un nene de 50+.

---

 

Eh, aici mai poţi să mai spui ceva? Aştia cred că sunt fixa înainte de futut. Se cheamă  preludiul de la vestiar. O să vă recunosc un mic secret. Am şi eu o fantezie d-asta cu vestiarul de la sala de sport, chiar dacă nu sunt taman un mare sportiv. Numa’ că ar fi o mică problemă, de fapt mai multe. Vestiarul din fantezia mea este mai “ambiental” – nu-mi aduc aminte de boilere, pereţi decojiţi, scaune de plastic, reclame la “Izovrul minunilor”, etc. Doi la mână, ăia din fantezia mea parcă erau mai albi la piele, şi aveau chiloţi, dacă nu de firmă, măcar nu din ăştia de pe stradă sau de la piaţă. Să nu mă înjuraţi că fac eu discriminare. Nu zice nimeni că ţiganii n-au dreptul să fie gay, doamne fereşte. Dacă renunţă la manele, la seminţe, la berea la PET, la kitsch şi la prostul gust (cam pleonastic, da’ în fine), n-au decât. Adică, pana mea… ăştia ne strică dracului imaginea. Nu e destul că tre să ne luptăm cu imaginea de “corupători de minori”, “deviaţi sexual”, etc… acuma să ne mai acuze că suntem şi manelişti? Asta nu!

A, şi încă o chestie. Nu vreau să mă considere cineva fashion victim. Ever. Nu fac în nici un caz propagandă hainelor de firmă şi detest orice chestie cu ditamai sigla pe ea. Apreciez în schimb bunul gust şi rafinateţea, mai ales când vine vorba. Cel puţin pentru noi, ca bărbaţi (reiterez ideea că suntem bărbaţi, da?) este suficient să arătăm îngrijit. Atâta timp cât hainele stau bine pe tine, nu ai un exces de inele, coliere, tiare şi alte chestii, îţi pui nişte culori rezonabile pe tine, vei fi foarte okay. Părerea că decât să dăm în penibil (cum se întâmplă de foarte multe ori), mai bine să mergem pe stilul mai clasic – cu ăsta nu dai niciodată greş.

Ce nostim că vorbirăm despre haine chiar aici de faţă cu dezbrăcaţii.

---

No comment, je vous en prie…

Pe ăsta nu l-am pus decât pentru ochelarii ăia de fitze (pardon, muscă). Prietenii mei au o vorbă – ăia sunt ochelarii de muscă. Te fac să arăţi ca o muscă – cu ochi compuşi – şi ăsta nu e un compliment.

Cred că e inutil să mai zicem că sunt ochelari de femeie. Eu nu am văzut un bărbat pe care să stea bine tipul ăla de rame (deşi pe ei în continuare cineva îi minte că da). Evident nu avem nimic împotriva ochelarilor “police”, care stau bine atât pe femei cât şi pe bărbaţi. Ăia chiar că spun “mascul feroce”; ăştia ne spun doar… “cocalar” sau, parafrazând, “bombă” (nucleară) – petardă aş zice eu.

Să vorbim puţin şi despre cruciuliţa sexy. Observ eu că asta a început să fie la modă pre la noi. Considerând că mi-am mai plimbat şi eu fundul, o să vă spun că nu prea am văzut chestia asta pe la alte naţii. Eventual plăcuţele de militar american le-am putea considera OK. În nici un caz nu vom pune nimic atârnător la gât împreună cu cămaşa; decât în cazul în care hai să zicem avem nişte pectorali de invidiat şi am ieşit pe ştrase cu gândul “în seara asta mă fut ca o curvă”. Chestiile atârnătoare pe deasupra se pun peste un tricou dintre alea cu decolteu adânc. Tricourile astea deveniră ca o emblemă gay, şi din nou vă zic… dacă n-aveţi ţâţe tari, mai bine nu.

---

Asta e malefica soră geamănă a lu’ Naomy. Şi eu am orbit. Este clar că nu voi ma putea dormi câteva luni bune din cauza coşmarurilor.

 

 

 

 

---

Aici avem un exemplar care a scăpat de ignat în anul respectiv. Să vă mai spun din ce rasă. Asta sigur o are foare, foarte mică. Totuşi, dacă am putea să-i tăiem capul, eu l-aş fute, nu zic nu.

---

Din seria “Ce face ei la vestiar”, vă prezentăm nişte babuini cu curu’ roşu. Hmm… se prea poate ca ei să nu fi auzit de lubrifianţi. Ia ziceţi, aveţi vreo preferinţă la careva? Eu cred că o să zic pas de data asta.

---

Să avem pardon, dar aici nu prea am ce-i reproşa. Pe ăsta chiar l-aş… ei, ştiţi voi, don’t make me say it. De fapt, stai. Pantalonii de scurţi de piele şi cu “salopeta” aia nu se poate (îmi scapă acuma cu se numea). Şi nici cureaua nu prea ne place. Plus că salopeta e cam largă.

Pun pariu că este din seria “bisexuale pasive”, sau “heterosexuali care o iau în cur”. We all know what that means.

 

 

 

 

 

---

Asta e ultima modă de la Milano Ciorogârla în caz că nu v-aţi dat seama. Cuvintele cred că pălesc în faţa celor o mie de idei pe care ţi le inspiră această operă. Vă rog să observaţi expoziţia de artă din spate… cum spuneam suntem la Muzeul de Artă Contemporană din Milano Ciorogârla.

---

Sincer, aici chiar au fost răi.

Ăsta chiar nu poţi să zici că ar avea ceva. Chiloţii ăia cu imprimeul ăla caustic pentru retină ar fi o problemă, dar eu zic că putem trece peste.

 

 

 

 

 

---

Am orbit din nou. Orice alte comentarii nu-şi mai au locul. Dar le puteţi asculta pe ale altora, aici.

---

Vom încheia apoteotic spunându-vă că “şi cocalarii se iubeşte şi e sensibili”, şi mai rău, “şi cocalarii este gay” (sau viceversa). Îi rugăm insistent să îşi aranjeze mai întâi sprâncenele, pentru că flocii dintre ochi sunt înfiorători. Mult mai mult decât frizura “în pattern de maşină de tuns gazonul” sau perciunii efilaţi (mă scuzaţi, am eu ceva împotriva perciunilor efilaţi; nu ştiu de ce; voi admite totuşi că unora le stă bine).

---

Ei bine onorată asistenţă, în încheiere putem conchide că bunul gust este orb (chior), ca şi justiţia. Ce situaţie. El nu ţine cont de sex, sexualitate, sau de alte criterii. Sper totuşi că ţine cont de statutul social şi de cultură.

De asemenea trebuie să muţumim tuturor celor care au făcut posibilă această emisiune. În primul rând celor de la cocalari.com – trebuie neapărat să-i vizitaţi şi să-i puneţi în XML Reader – şi nu în ultimul rând protagoniştilor – celor de aici şi tuturor celorlalţi care, din lipsa spaţiului, nu au putut fi prezentaţi (ne cerem scuze).