WordPress rocks! După ce am încercat o mie de variante de a-mi pune blogul pe un server propriu… luasem chiar si domeniul… am constatat eu că nu prea merge ca lumea – eu pot să-l văd, dar nu se vede din exterior. Hm… cred că e vina deştepţilor ăstora de la net. Şi degeaba am “urlat” politicos la ei când a picat netu’ (vreo trei-patru zile la rând), că tot nu au rezolvat treaba.
Dar, WordPress-ul ăsta seamănă perfect cu blog-engine-ul pe care îl găsisem eu – păcat că nu se pot modifica prea multe chestii aici – la celălalt puteam modifica orice. Avea o chestie super faină la gravatar… dacă nu găsea nici o imagine, punea el automat una din “tolbă”… era o mică supriză ;;). But it’s useless.
M-am gândit că dacă tot am schimbat şi habitatul… şi blogul ar putea beneficia de un face-lift. Ah, şi de ceva mai multă atenţie. Iar n-am mai avut pic de timp să mă ocup şi de asta… şi când în sfârşit găsesc puţin timp, parcă îmi lipseşte “inspiraţia”. Anyway… I am working on something… dar este destul de lung (ca de obicei), şi trebuie să reuşesc să termin o dată şi-o dată.
Cum ziceam, “we’ve moved”. Şi îmi dau un test de independenţă şi maturitate, etc. Downsizing-ul nu a fost taman uşor – adică, nu mi-a venit aşa uşor să plec de acasă de la mama şi de la tata – încă mi se face dor de ei şi de casă – noroc că există messu’, şi telefoanele, şi sunt încă aproape de casă.
Dar ca să vezi. Am “părăsit” residence-ul comod de pe Calea Moşilor – una dintre cele mai cosmopolite străzi din Bucureşti. Adică, pe lângă toate magazinele fancy – unele doar cu numele, mai avem şi ţigani, curve, curse cu motocicletele noaptea (să nu uit de ăştia), accidente de maşină aproape în fiecare lună, cluburile gay la 10 minute de mers pe jos (chiar dacă nu mai ţin minte ultima dată când am fost, era bine să ştiu că sunt pe aproape). Asta era de unde plecai…
Şi unde ajunsei? A, păi să vezi. Într-o altă zonă vestită a Bucureştilor – cartierul “blocurilor gri”. Numai că, surpriză! Mai ţii minte când zicea oierul naţional, Becali, că o să facă el cartiere pentru gay? Păi ca să vezi – deja există; şi tocmai m-am mutat acolo. Blocurile gri sunt poveşti de adormit copiii. Ori s-au mutat… ori n-au existat niciodată – singura chestie care ţi se poate întâmpla după blocurile astea e vreun sex în grup (cred… nu ştiu, n-am văzut, don’t ask – i’m just assuming). Dar concentraţia de băieţi pe metru pătrat (unii şi drăguţi) este mult mai decât prin alte locuri. Aşa că până la urmă n-a fost chiar aşa de rău. Plus că şi apartamentul arată foarte bine, aşa că m-am instalat relativ uşor şi fără chinuri – dacă trebuia să mai zugrăvesc iar sau să pun parchet şi alte pardoseli mă apucau toţi dracii.
Deocamdată a trecut abia o lună, să vedem ce va fi mai departe. Oricum, nu poate fi aşa de rău. Şi e doar pentru un an… după asta, cine ştie ce va urma. So here’s hoping for the best…
