Şi fir-ar al dracu n-ai idee cât e de frustrant. Bine, hai, s-a mai întâmplat în trecut. Ălora le dau dreptate, sau cel puţin circumstanţe atenuante. Asta era prin primul an de facultate… uneia îi trecu destul de repede, slavă cerului. Pe urmă cealaltă… mă rog… nu prea îi trecu deloc. Dar ni s-au despărţit seriile, şi voila’, ne-am “despărţit”. N-o să-ţi mai spun ce frustrant a fost pentru mine. Că nu-mi dădeam seama la început, şi la un moment dat au început să-mi spună fetele. Nici nu le-am crezut la început; pe urmă mi-am dat şi eu seama. Bon, şi ce dracu să facem? Nici nu se pune problema de futut sau d-astea… ce dracu… mai ales că ne mai şi întâlnim după. Deci, încercam să mă port ceva mai frumos faţă de ea, etc. Sentiment de vinovăţie? In fine… s-a rezolvat definitiv în vara asta… am fost într-un stagiu de două săptămâni la Târgu Mureş… şi în fine… eventually she figured it out; cred că au ajutat-o şi prietenele ei mai “versate”. Oricum a fost totul foarte OK, am devenit şi prieteni… şi este foarte de treabă. Acum… despre partea “aceea”, să ne fie cu iertare.Dar, ajungem la problema mea existenţială. O sursă enormisimă de frustrare. O fostă colegă de serviciu. Cu asta m-am împrietenit treptat… că mi se părea mie, atunci, inteligentă. Se întâmpla acum un an, un an şi jumătate. Bon, deci cum asta este mare psiholoagă şcolită prin toate ţările Europei, îţi imaginezi că nu mi s-a părut cazul să-i mai spun pe nume. Nu fac mare paradă de sexualitatea mea, dar nici nu mă străduiesc să o ascund – aproape deloc. Pana mea, alţi prieteni de-ai mei m-au întrebat în faţă, şi le-am zis “da domne, aşa e” “a, ok. Doar voiam să ştiu.”Să trecem la evenimentele curente. Deci de ceva vreme mă frustrează îngrozitor. Asta sigur vrea să mă fută (să vezi! În spell-ceckerul de la office nu există “futut”)… şi deja mă simt foarte ameninţat. Dacă o apărea vreun post cum că am fost violat… să ştiţi că aia a fost!!! Ea este totuşi foarte discretă, şi doar îţi sugerează. O face de fiecare dată când ne întâlnim. De obicei este vorba despre chestii de genul “nu mai există bărbaţi eligibili”, “ca să pot avea o relaţie cu cineva trebuie să-l cunosc de mult”, etc. Cea mai tare a fost “crezi că n-ar putea să funcţioneze între doi oameni care sunt foarte buni prieteni?”; “bitch, not with you and i, it won’t!”.Mai întâi am crezut că sunt eu paranoic, şi că exagerez. Am mai povestit puţintel pe la consilierii mei de bază… şi deci se pare că nu sunt. În fiecare zi trebuie să mă frece la icre pe mess, cu întrebarea ei preferată, “care mai este viaţa ta?”, după ce abia în seara dinainte ieşisem în oraş. Ce mama dracu putea să mi se întâmple într-o noapte?!?! “Da, drăguţă, să vezi. Aseară m-am înfipt… asta se întâmpla în jurul orei 12… şi pe urmă am supt o pulă mare de tot!!! Ce părere ai?!?!?” Să nu te apuce dracii după două săptămâni de aşa ceva?Într-o seară… cred că era cam nervoasă sărăcuţa. Eram în perioada de examene… taman ce-i spusesem că vreau să mă mut de la mama şi de la tata (nu ştiu ce dracu mi-a venit cu asta… e aşa de bine cu ei aproape). Cea mai bună prietenă a mea vrea să se mute, şi m-a găsit pe mine să-mi propună dacă nu ne mutăm împreună. Mie mi-a cam surâs ideea, şi zic OK. Vă daţi seama că subiectul… simţindu-se ameninţată… a trecut la ofensivă… mutarea ei clişeu “nu fă asta doar ca s-o ajuţi pe ea… că nu poţi să ştii ce se va întâmpla pe viitor”, etc. Apoi, a trecut la o serie de tentative de mişto. Mie mi se cam rupe de mişto-uri d-astea… mai ales că nu prea au baze. Dar cum în seara aia eu aveam o mie de draci pe mine… nu-mi mai trebuia şi o pizdă stresantă la activ. Bine, că şi eu înţep… dar ale mele sunt delicate şi mult mai subtile. În fine… până scăpai de ea… de vreo trei ori era s-o las în drum ca proasta, şi o singură dată eram cât p-aci să-i spun eu exact cum stă treaba, anume cu ea.
Ce e şi mai rău, dacă se poate… este că e o tanti absolut non sexuală. Un lemn inspiră mai multă sexualitate decât ea. Pana mea, nu zic. Îmi relativ plac femeile. Da’ alea care arată şi se poartă ca femeile – nah, nu pot exact să spun ce anume e, da’ am cunoscut femei despre care pot să spun că mi-au plăcut (nu ştiu dacă aş fi mers până la futut, da’ orişicum). În schimb… asta nu exprimă nimic! O prietenă de-a mea mi-a zis că “nu e nici femeie, nici bărbat”. Voila! Asexuală! Ce mama dracu’?!?! Ah, şi când se mai apucă să vorbească într-una… şi să-mi bage mie pe gât tot felul de idei feministe – eu fiind foarte misogin, în general – îmi vine s-o iau la palme.
Problema mea este că… oricât de insuportabilă ar fi, n-aş vrea s-o traumatizez, dându-i marea veste. Dracu, se duce asta şi se aruncă de pe bloc sau cine ştie ce altceva o mai face. Şi n-am chef s-o facă din cauza mea! Doar ştii cum sunt femeile – şi anume proaste – de la o asemenea chestie nesemnificativă or să facă drama dramelor!
Norocul meu că pleacă! Culmea, să-şi mai facă un master. Deci un an de zile nu o să mai frustreze. Şi poate acolo or s-o înveţe să observe realitatea mai bine… şi să se ancoreze dracu’ în ea! Altfel… va trebui s-o ancorez eu “ad hoc”, cu toate traumele pe care ar putea să i le cauzeze treaba asta.
Deci întrebare… cum scapi de “mă iubeşte femeile” ?
