Okay… hai s-o luăm pe rând… nah, vedeţi că începui să scriu în româneşte. De ce? Păi atunci când vrei să vorbeşti mai “din topor”, limba română e atât de expresivă! LOL. Încă mă gândesc să “concep” o treabă să le arate în mai multe limbi – Google le traduce ca dracu.Şi care e treaba cu contagiunea lexicală? Păi… să vezi… e foarte urât, şi mi-e oarecum ruşine; da’ e şi foarte nostim. De la o vreme am început să vorbesc la feminin despre “băieţi”. Nu ştiu de unde dracu’ am luat-o şi p-asta… anume de la cine. Foarte urât. Şi acum nu prea mai pot să scap. Mai ales că apare mereu în discuţii. Ah, şi colac peste pupăză… am început să vorbesc aşa despre toţi băieţii… nu doar despre gay.Bon. Pe urmă… am început să zic “gheişe”. LOL. Cred că aveam 17 ani când am auzit ultima dată termenul acesta! (spell-checker nesimţit mi-a corectat “ăsta” cu “acesta). Nu-mi aduc aminte unde am citit/auzit iar cuvântul, şi nu-mi dau seama cum de-mi intră în vocabular. Prima dată când m-au auzit prietenii mei vorbind aşa, pe lângă că n-au înţeles nimic, au început să râdă de asta cu “gheişa”. “Cum?” “Gheişe, nu ştiai?” “Nu!”. Da… fenomenal de nostim.Trecând peste relativul umor al situaţiei… totuşi mi se pare oarecum “offensive”… de-aia încerc să şi scap de el. Dacă mi s-ar adresa mie chestii de genul acesta, sigur nu mi-ar pica bine… şi s-ar putea să scot o replică pe măsură. Cu toate astea, mai depinde şi de la cine vine. Mi s-a părut nostim când mi-a vorbit aşa ultimul meu fuck-buddy. Bine, i-am tras o replică maliţioasă imediat… da’ asta le-o fac tuturor. Probabil că ţine foarte mult de context, nu; şi de părerea mea despre respectivul – ăsta e unul care e chiar ok… no psycho there… cel puţin până acum.
În fine… oricum pe lângă sutele de “pulă”, “băga-mi-aş”, “pizda” (chiar şi cu asta stau în gură toată ziua!), “fir-ar al dracu”, etc… probabil că celelalte sunt nesemnificative. Dar nah… asta e un fel de “refulare intelectuală”… nu-ţi imagina că fac aşa toată ziua. LOL.
În esenţă, trebuie că mi se pare foarte nostimă treaba cu vorbitul la feminin. De obicei mai am tendinţa să “împrumut” modele de-astea de vorbire care mi se par amuzante.
Bine… o fi nostim, dar urât… foarte urât. Promit să încetez. 
